This special issue of HYPATIA: A Journal of Feminist Philosophy entitled "Women, Art, and Aesthetics" highlights the expanded range of topics at center stage in feminist philosophical inquiry to date (2003): recontextualizing women artists (essays by Patricia Locke, Eleanor Heartney, and Michelle Meagher), bodies and beauty (Ann J. Cahill, Sheila Lintott, Janell Hobson, Richard Shusterman, Joanna Frueh), art, ethics, politics, law (A. W. Eaton, Amy Mullin, L. Ryan Musgrave, Teresa Winterhalter), and review essays by Estella Lauter and Flo Leibowitz. (...) Annotated bibliography by Joshua Shaw. (shrink)

Una din cele mai citite cărți din lume, considerată o metaforă a condiției umane, și pretabilă la o pluralitate de interpretări, Aventurile lui Pinocchio a avut un impact mare asupra culturii mondiale. Cartea răspunde unei prerogative care aparține doar capodoperelor: aceea de a fi în afara timpului. Cartea pune accent pe investigarea psihologică a personajului său central Pinocchio, în timp ce încearcă să descopere o umanitate pierdută în vidul tehnologiei și al științei. Mitul Pinocchio este folosit pentru a condamna cultura (...) violenței și a consumerismului. Collodi apelează cu succes la interacțiunile metaforice, bipolaritățile, și miracolele ambigue. Identitatea lui Pinocchio este adesea jucată la limită, imaginată de el însuși și de toți cei pe care îi întâlnește în drum. Pinocchio este numele vieții care este simultan anorganică, umană și animală. Aventurile lui Pinocchio explorează modul în care experiențele câștigate în spațiul heterotopic oferă individului capacitatea de a modifica viziunea panoramică, și cum aceste experiențe ne pot arăta în cele din urmă cum putem recupera sau restabili existența noastră ca subiecți individuali. -/- CUPRINS: -/- Abstract Carlo Collodi Aventurile lui Pinocchio Pinocchio Mitul Psihologia Dualitatea Heterotopia Identitatea Inteligența artificială Umanismul Devenirea Demiurgul Educația Bibliografie -/- DOI: 10.13140/RG.2.2.22089.67688. (shrink)

În lucrarea noastră despre însemnările lui Mircea Eliade cu privire la Sfântul Grigorie Palama şi la isihasm am încercat să propunem o altfel de abordare a învăţăturii ortodoxe, aşa cum a fost ea formulată în secolul al paisprezecelea. Dacă abordarea teologică este cea care scoate la iveală frumuseţea învăţăturii ortodoxe, ideile Sfântului Grigorie Palama fiind o continuare a tradiţiei creştine din primele secole, încercarea de a compara aceste învăţături, ca şi a tradiţiei isihaste, cu alte învăţături şi tradiţii, este un (...) subiect spre care se îndreaptă tot mai mulţi cercetători. Mircea Eliade, dincolo de formarea sa în spaţiul creştinismului ortodox, aşa cum remarcă din ce în ce mai mulţi cercetători ai operei sale, este un istoric al religiilor a cărui abordare este atât nouă, cât şi continuatoarea vechii cercetări fenomenologice. Mai mult decât atât, chiar dacă sunt destule voci care contestă acest lucru, Mircea Eliade rămâne unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor din toate timpurile. În analiza operelor la care ne-am oprit în studiul nostru, Eliade scoate în evidenţă asemănările, dar mai ales deosebirile ce există între învăţătura isihastă şi anumite practici specifice altor tradiţii religioase. Astfel sunt însemnările despre Yoga, în care savantul, analizând practicile indiene, le compară cu cele din isihasm, subliniind diferenţele aşa cum se desprind din studiul celor două tradiţii. O părere asemănătoare se desprinde şi din analiza luminii mistice, prezentă în majoritatea religiilor lumii. Eliade evidenţiază asemănările, dar şi deosebirile cu privire la felul în care lumina mistică este percepută în creştinism şi în alte tradiţii. Studiul istoric asupra isihasmului şi a personalităţii Sfântului Grigorie Palama, prezent în Istoria credinţelor şi ideilor religioase, se îmbină cu studiul fenomenologic din celelalte surse. În ceea ce priveşte operele publicate după dispariţia savantului de origine română, Enciclopedia religiilor şi Dictionarul religiilor, se pot observa atât continuităţi cât şi discontinuităţi. Dicţionarul cuprinde, în mare parte, gândirea lui Culianu şi mai puţin pe cea a maestrului său, deşi urme ale acesteia sunt încă evidente. În Enciclopedie, capitolele despre Sfântul Grigorie Palama şi isihasm sunt semnate de cercetători ale căror opere au fost folosite de Eliade în scrierile precedente, subliniind astfel legăturile cu preocupările savantului în acest domeniu. Dincolo de concluziile studiului, trebuie să spunem că această cercetare este importantă şi dintr-un alt punct de vedere: în disciplina Istoria religiilor, a compara mai multe religii sau părţi din tradiţiile religioase ale lumii rămâne o metodă esenţială, evidenţiind importanţa creştinismului în lumea contemporană. (shrink)

Desfăşurând harta lumii -/- Istoria şi geografia sunt lecţii pe care omenirea le-a învăţat, dar nu le-a respectat. Adesea surprinzătoare, istoria ne oferă exemple de măreţie şi de uimitor declin. Geografia ne arată cum se pot dezvolta popoarele lumii dacă sunt ajutate de mediul înconjurător. Studierea acestor lecţii ne oferă un paradox. State cu o istorie bogată, dar cu o geografie dezavantajoasă, au devenit mari puteri economice şi tehnologice ‒ un exemplu clasic este Japonia. State cu o istorie şi cu (...) o civilizaţie nu atât de bogată sunt exemple de prosperitate datorită unei geografii avantajoase ‒ Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Un singur stat a putut să înmănuncheze aceste lecţii şi să devină cea mai mare putere cunoscută a lumii ‒ Statele Unite ale Americii. Stat cu un destin manifest şi cu o dorinţă de a arăta lumii că libertatea este cel mai de preţ lucru. Am desfăşurat harta lumii şi am rămas uluit de ce am observat. Regiuni pline de resurse care se afundă într-o subdezvoltare uluitoare ‒ Africa, Rusia şi America Latină ‒ şi regiuni cu resurse puţine şi cu o dezvoltare impresionantă ‒ Japonia, Germania, China şi, într-o anumită măsură, şi Statele Unite ale Americii. Dacă nu ne putem alege geografia, putem măcar să ne facem istoria. După acest dicton s-au condus multe state care şi-au dorit să atingă un nivel înalt de civilizaţie. Totuşi, de acest clivaj? O sumedenie de răspunsuri ne vin în minte: model cultural, arhetip civilizaţional, dorinţa de a se dezvolta. Toate aceste state au trăit în realitatea pe care şi-au creat-o, dar şi în utopia la care au visat. Lumea este condusă de vise şi speranţe, refuzând realitatea. Expansiunea islamului este paradigma utopică a mântuirii tuturor, expansiunea capitalistă este utopia dezvoltării lumii şi avansului civilizaţiei iar utopia democratică este dorinţa ascunsă a omului de a fi egal cu toţi ceilalţi. Toate aceste utopii formează din actuala lume în care trăim o lume conflictuală, o lume avidă de resurse, o lume în care puterea este mai importantă decât modelul civilizaţional. Am denumit această carte Noua Utopie după ce am deschis cartea de istorie a lumii şi am desfăşurat harta lumii, realizând că fiecare popor şi-a format propriul său vis. Conflictul izbucnit în lume a fost declanşat de reala dorinţă a fiecărui popor de a-şi exprima liber propriul vis. Fiecare vis s-a întâlnit cu alt vis şi aşa a ieşit o realitate deformată, în care popoarele lumii, cu structură bio-genetică asemănătoare, au intrat într-un conflict fratricid, care modelează această lume în care trăim. Când scriu aceste rânduri o serie de evenimente ne-au demonstrat că utopia globalistă a lumii este desuetă şi că se revine la o nouă eră a naţionalismelor. De ce am numit aceste idei filosofice, politice şi morale utopii? Pentru că niciuna dintre aceste idei nu poate exprima, în mod real şi concret, dimensiunea realităţii în care trăim. -/- Dr. Alexandru Cristian. (shrink)

Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de a fonda o catedră Mihai Eminescu.

Perioada dintre 1960 și 1980 a fost perioada de maturitate a relativității generale: s-au dezvoltat noi metode de testare de mare precizie care au inclus teste noi, precum precesiunea giroscopică, întârzierea luminii și "efectul Nordtvedt" în mișcarea lunară, utilizând inclusiv observații astrofizice și sateliții artificiali. Există diferențe mari de predicții între relativitatea generală și fizica clasică, precum dilatarea timpului gravitațional, lentila gravitațională, deplasarea spre roșu gravitațională a luminii, etc. Și există multe teorii relativiste ale gravitației, bifurcate sau independente, dar teoria (...) generală a relativității lui Einstein a confrmat toate predicțiile și este cea mai simplă dintre astfel de teorii. DOI: 10.13140/RG.2.2.20036.99205. (shrink)

Ediţia a doua (revăzută şi îmbunătăţită) O introducere în teoriile şi conceptele, forţele fundamentale şi particule, metode şi tabele utilizate în fizică, subdomenii şi domenii ştiinţifice înrudite, cu accent pe înţelegerea fenomenelor fizice. Fizica clasică se ocupă, în general, cu materia și energia la scară normală de observație, în timp ce o mare parte a fizicii moderne se ocupă de comportamentul materiei și energiei în condiții extreme sau pe o scară foarte mare sau foarte mică. De exemplu, pentru fizica atomică (...) și nucleară contează scara cea mai mică la care elementele chimice pot fi identificate. Fizica particulelor elementare are o scară chiar mai mică, deoarece se referă la unitățile de bază ale materiei; această ramură a fizicii este, de asemenea, cunoscută sub numele de fizica energiilor înalte, din cauza energiilor extrem de ridicate necesare pentru a produce mai multe tipuri de particule, în acceleratoare de particule mari. La această scară, de obicei, noțiunile obișnuite de spațiu, timp, materie și energie nu mai sunt valabile. Cele două teorii principale ale fizicii moderne prezintă o imagine diferită a conceptelor de spațiu, timp, și materie, faţă de fizica clasică. Teoria cuantică studiază natura mai degrabă discretă decât continuă a multor fenomene la nivel atomic și subatomic, și aspectele complementare ale particulelor și undelor în descrierea unor astfel de fenomene. Teoria relativității studiază descrierea fenomenelor care au loc într-un cadru de referință, care este în mișcare faţă de un observator. Teoria specială a relativității studiază mișcarea relativ uniformă în linie dreaptă, iar teoria generală a relativității mișcarea accelerată și legătura sa cu gravitația. Atât teoria cuantică cât și teoria relativității îşi găsesc aplicații în toate domeniile fizicii moderne. CUPRINS: Fizica - Scurtă istorie - Fizica şi filozofia - Teorii de bază în fizică - - Fizica clasică - - Fizica modernă - - Diferenţa între fizica clasică şi fizica modernă - Cercetarea în fizică - - Metode ştiinţifice - - Teorie şi experiment - Domenii de aplicare şi obiective - - Domenii de cercetare - - Direcţii de dezvoltare - - Direcţii actuale de cercetare Teorii - Fizica teoretică - - Teorii recunoscute - - Teorii propuse - - Teorii marginale Teorii recunoscute - Termodinamica - - Legile termodinamicii - - Concepte în termodinamică - - Substanţe care se pot descrie doar prin temperatură - - Substanţe care se pot descrie doar prin temperatură şi presiune - - Substanţe care se pot descrie prin temperatură, presiune şi potenţial chimic - - Substanţe care se pot descrie prin temperatură şi câmp magnetic - - Sisteme termodinamice - - Stări termodinamice - Mecanica statistică - Relativitatea specială - - Motivaţia pentru teoria relativităţii speciale - - Invarianţa vitezei luminii - - Lipsa unui cadru de referinţă absolut - - Echivalenţa dintre energie şi masă - - Simultaneitatea - - Evoluţia teoriei relativităţii speciale - Teoria relativităţii generale - - Dezvoltarea relativităţii şi a relativităţii speciale - - Gaura de vierme - - - Călătorii cu viteze mai mari decât viteza luminii şi călătorii în timp - - - Universul nostru, într-o gaură neagră - - - Concluzii - Mecanica cuantică - - Descrierea teoriei - - Formularea matematică - - Interacţia cu alte teorii ale fizicii - - Istoria, filozofia şi viitorul mecanicii cuantice - - - Istoria - - - Filozofia - - - Viitorul - - Optica cuantică - - - Electronica cuantică - - Laser - - - Concepte de bază - - - Terminologie - - - Construcţia unui laser - - - Fizica laserilor - - - Extreme Light Infrastructure - - - Arme cu laser - Teoria câmpului cuantic - - Probleme ale mecanicii cuantice obişnuite - - Câmpuri cuantice - Modelul Standard - - Teste, predicţii şi provocări Teorii propuse - Teoria finală (Theory of everything) - - Idei speculative - Teoria marii unificări - Teoria M - - Relaţia teoriei M cu supercorzile şi supergravitaţia - - Caracteristici ale teoriei M - Gravitaţia cuantică în buclă - - Incompatibilitatea dintre mecanica cuantică şi relativitatea generală - - Buclele Wilson şi reţelele de spin - - Gravitaţia cuantică în buclă şi cosmologia cuantică - - Testele experimentale de GCB - Emergenţa Teorii marginale - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - Tesla şi Teoria dinamică a gravitaţiei - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Energia orgonică - - Dezvoltarea de către Reich a teoriilor sale orgonice - - Cărţile lui Reich Concepte - Mecanica clasică - - Istoria - - Statica - - - Vectori - - - Forţa - - - Momentul forţei - - - Ecuaţiile de echilibru - - - Momentul de inerţie - - - Solide - - - Fluide - - Dinamica - - - Principii - - - Dinamica liniară şi de rotaţie - - - Forţa - - - Legile lui Newton - - Frecarea - - - Legile frecării uscate - - - Reducerea frecării - Materia - - Antimateria - Energia - - Legile conservării în fizică - - - Filosofia legilor de conservare - - Masa - - - Masa inerţială - - - Masa gravitaţională - - - Echivalenţa maselor inerţială şi gravitaţională - - - Consecinţele relativităţii - - Cantitatea de mişcare (impulsul) - - - Cantitatea de mişcare în mecanica clasică - - - Cantitatea de mişcare în mecanica relativistă - - - Cantitatea de mişcare în mecanica cuantică - - Momentul cinetic - - Spinul - - - Istoria - - - Aplicaţii - Dimensiuni - - Timpul - - - Măsurarea timpului - - - Timpul în inginerie şi fizica aplicată - - - Timpul în filosofie şi fizica teoretică - - Spaţiu-timp - - - Cadrul de referinţă - - - Câteva fapte generale despre spaţiu-timp - - - Este spaţiul-timp cuantificat? - - Viteza - - Forţa - - - Relaţiile dintre unităţile de forţă şi unităţile de masă - - - Unităţi imperiale de forţă - - Momentul forţei - Sisteme fizice - Unde - - Exemple de unde - - Proprietăţi caracteristice - - Unde transversale şi longitudinale - - Polarizarea - - Descriere fizică a unei unde - - Unde de deplasare - - Ecuaţia undelor - - Entanglementul cuantic - - Magnetism - - - Dipoli magnetici - - - Modele de materiale magnetice - - Electricitatea - - - Istorie - - - Puterea electrică - - - Curentul electric - - - Fenomene electrice în natură - - Radiaţia electromagnetică - - Temperatura - - - Unităţi de temperatură - - - Bazele teoretice - - - Capacitatea termică - - - Temperatura în gaze - - - Măsurarea temperaturii - - - Temperaturi negative - - Entropia - - - Schimbarea de entropie în motoarele termice - - - Definiţia statistică a entropiei: Principiul lui Boltzmann - - - Măsurarea entropiei - - Informaţia în fizică - - - Informaţia clasică vs informaţia cuantică - - - Informaţii clasice - - - Informaţiile fizice şi entropia - Tranziţii - - Tranziţii de fază - - - Clasificarea tranziţiilor de fază - - - - Clasificarea Ehrenfest - - - - Clasificarea modernă a tranziţiilor de fază - - - Proprietăţi ale tranziţiilor de fază - - - - Puncte critice - - - - Simetria - - - - Exponenţi critici şi clase de universalitate - - Supraconductibilitatea - - - Istoria - - - Teorii ale supraconductibilităţii - - - Aplicaţii tehnologice ale supraconductibilităţii - - - Proprietăţile elementare ale supraconductorilor - - Superfluiditatea Forţe fundamentale - Gravitaţia - - Despre legea gravitaţiei universale a lui Newton - - - Forma vectorială - - - Istorie - - - Reticenţele lui Newton - - - Comparaţie cu forţa electromagnetică - - Teoria relativităţii generale a lui Einstein - - - Mecanica cuantică şi ondulatorie - - Situaţii specifice - - - Gravitaţia Pământului - - - Ecuațiile pentru un corp în cădere în apropiere de suprafața Pământului - - - Gravitaţia și astronomia - - - Radiația gravitațională - - - Viteza gravitaţiei - Electromagnetism - - Descrierea matematică - - Câmp electric E - - Metoda electromagnetică - - Electrostatica - - - Serii triboelectrice - - - Generatoare electrostatice - - - Neutralizarea sarcinilor - - - Inducţia sarcinilor - - - Electricitatea "statică" - Forţa nucleară slabă - Forţa nucleară tare Particule - Particule elementare - - Proprietăţi conceptuale - - - Dimensiunea - - - Compoziţia - - Modelul Standard în fizica particulelor elementare - - - Fermioni fundamentali - - - - Antiparticule - - - - Cuarci - - - Bosoni fundamentali - - - - Gluoni - - - - Bosoni electroslabi - - - - Bosonul Higgs - - Extensii ale Modelului Standard în fizica particulelor elementare - - - Marea unificare - - - Supersimetria - - - Teoria corzilor - - - Teoria preonilor - Atomi - - Modele istorice de atomi - - Nucleul atomic - Protoni - Neutroni - - Istoric - - - Evoluţia actuală - Electroni - - Istoria - - Detalii tehnice - - Electricitate - Cuarci - Fotoni - Gluoni - Bosoni W şi Z - - Bosonul Higgs - Gravitoni - Neutrino - - Neutrino, noul sistem de comunicaţii - - Telefonul – particulă - - Comunicaţii cu submarinele - - Mesaje pentru călătoria în timp - Cvasiparticule - - Relaţia cu mecanica cuantică multi-corp - - Distincţia între cvasiparticule şi excitaţii colective - - Efectul asupra proprietăţilor colective - - Istoria - Fononi - - Unde de reţea - - Fononi acustici şi optici Subdomenii - Acustica - - Concepte fundamentale ale acusticii - - - Propagarea undelor: nivele de presiune - - - Propagarea undelor: frecvenţa - - - Transducţia în acustică - Astrofizica - - Erupţii solare - - - Evoluţia exploziilor solare - - - Impactul exploziilor solare asupra omenirii - - - - Ejecţia masei coronariene - - - - Misiunile spaţiale - - - - Întreruperi de energie electrică - Fizica atomică, moleculară, şi optică - - Apa grea - - Osmoza - Fizica computaţională - Fizica materiei condensate - Criogenia - Mecanica fluidelor - Optica - - Optica clasică - - Optica modernă - Fizica plasmei - Fizica particulelor - - Istoria - - Modelul Standard - - Fizica particulelor experimentală - - Obiecţii - - Politici publice Metode - Metode ştiinţifice - - Elementele metodelor ştiinţifice idealizate - - Aspecte ale metodelor ştiinţifice - - - Observaţia - - - Ipoteza - - - Predicţia - - - Verificarea - - - Evaluarea - - - Alte aspecte ale metodelor ştiinţifice - Mărimi fizice - Măsurători fizice - Analiza dimensională - - Exemplu aplicat - Statistica Tabele - Legile fizicii - Constante fizice - Sistemul Internaţional pentru unităţi de măsură - - Origine - - Scrierea SI - - Unităţi de bază în Sistemul Internaţional SI - - - Lungime (l) - - - Masa (m) - - - Timp (t) - - - Curentul electric (I) - - - Temperatura termodinamică (T) - - - Cantitatea de substanţă (n) - - - Intensitatea luminoasă (I) - - Unităţi SI derivate - - Prefixe SI în fizică - - - Unităţi folosite în afara SI - Unităţi fizice - - Unităţi ca dimensiuni - - Unităţi de bază şi derivate - - Conversia unităţilor - - Prefixele in sistemul SI - - Sfaturi şi reguli pentru calcule cu unităţi fizice Istoria - Fizica în antichitate - Fizica în Evul Mediu - Fizica în sec. XVI-VIII - Fizica în sec. XIX - Fizica în sec. XX Probleme nerezolvate în fizică Domenii interdisciplinare - Fizica aplicată (Fizica tehnologică) - Fizica acceleratorilor - - Accelerarea și interacțiunea particulelor cu structuri RF - - Dinamica fluxului - - Coduri de modelare - - Diagnosticările fluxului - - Toleranţele maşinii Domenii înrudite - Relaţia fizicii cu alte domenii - - Cerinţe preliminare - - Applicaţii şi influenţe - Astronomia - - Scurtă istorie - - Subdomenii ale astronomiei. Cum se obţin informaţiile în astronomie. - - - După subiect - - - Modalităţi de obţinere a informaţiilor - - Telescoape - - - Tipuri de telescoape - - Planetele rătăcitoare - Biofizica - - Subiecte în biofizică şi domenii conexe - - Biofizicieni celebri - Chimia fizică - - Concepte-cheie - Cosmologia - - Subiecele din cosmologie includ: - - - Cosmologia fizică - - - Cosmologii alternative - - - Cosmologia filosofică - - - Cosmologia religioasă - Electronica - - Exemplu - Geofizica - - Metode - - - Geodezie - - - Sonde spaţiale - - Cutremure - Fizica chimică - Ingineria - - Sarcina ingineriei - - Rezolvarea problemelor - - Utilizarea calculatoarelor - - Etimologia - - Conexiunile cu alte discipline - Ştiinţa materialelor Pseudofizica - Anti-gravitaţia - - Efecte convenţionale care imită efectele anti-gravitaţiei - - Soluţii ipotetice - - - Scuturi gravitaţionale - - - Cercetări în relativitatea generală în anii 1950 - - - A cincea forţă - - - "Unităţi distorsionate" în relativitatea generală - - - Breakthrough Propulsion Physics Program - - Încercări experimentale şi comerciale - - - Dispozitive giroscopice - - - Gravitatorul lui Thomas Townsend Brown - - - Cuplarea gravitoelectrică - - - Premiul Göde - Eter luminifer - - Dezavantaje şi critici - Fuziunea la rece - - Fuziunea cu bule - - Rezultate - - - Producţia de energie şi căldura în exces - - - Heliu, elemente grele, şi neutroni - - Mecanisme propuse Referinţe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - Contact . (shrink)

Previzualizare carte Există în prezent o mare varietate de dispute privind încălzirea globală, atât în discursurile politice și sociale cât și în media populară și ​​literatura științifică, cu privire la natura, cauzele și consecințele încălzirii globale. Principala controversă o reprezintă cauzele creșterii temperaturii medii globale a aerului, evoluând de la mijlocul secolului al XX-lea, dacă această tendință de încălzire este fără precedent sau în cadrul variațiilor climatice normale, dacă omenirea a contribuit semnificativ la aceasta, și dacă există un prag, eventual (...) apropiat de valorile actuale, de unde fenomenul se va desfășura ireversibil, în avalanșă. Cele mai multe țări din lume sunt părți la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC). Obiectivul final al Convenției este de a împiedica interferența umană periculoasă a sistemului climatic. După cum se precizează în Convenție, acest lucru necesită stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel în care ecosistemele se pot adapta în mod natural schimbărilor climatice, producția de alimente să nu fie amenințată, și dezvoltarea economică să poată continua într-un mod durabil. Convenția-cadru a fost convenită în 1992, dar emisiile globale au crescut de atunci. În literatura științifică, există un consens puternic că temperaturile globale ale suprafeței au crescut în ultimele decenii și că tendința este cauzată în principal de emisiile induse de om asupra gazelor cu efect de seră. Niciun organism științific de nivel național sau internațional nu contestă acest punct de vedere. Consensul științific din 2013, menționat în cel de-al cincilea raport de evaluare al IPCC, este că "este extrem de probabil ca influența omului să fi fost cauza dominantă a încălzirii observate de la mijlocul secolului al XX-lea". Academiile naționale de știință au solicitat liderilor mondiali politici de reducere a emisiilor globale. 20.000 oameni de știință din întreaga lume, inclusiv laureați ai Premiului Nobel, au publicat anul acesta o ”atenționare către umanitate”. În curând va fi prea târziu să evităm o catastrofă, și timpul zboară. Pământul este în mâinile noastre prin activitatea noastră zilnică, și în cele ale instituțiilor guvernamentale. Ne distrugem singuri viitorul dacă nu renunțăm imediat la consumurile inutile. "Prin faptul că nu se ia în considerație creșterea populației, rolul economiilor poluante în creștere, și posibilitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, stimularea energiilor regenerabile, protejarea habitatului, restabilirea ecosistemelor, stoparea poluării, distrugerea biosistemului și limitarea speciilor străine invazive, biosfera noastră este în pericol," cu riscuri foarte mari de a se ajunge la un 'Armaghedon ecologic'. CUPRINS: Atmosfera Pământului - Scurgeri de atmosferă - Teren - Compoziție - Structura Pământului - Circulație - Importanța - Presiunea atmosferică - - Mecanism - - Atmosfera standard - - Presiunea medie a nivelului mării - - Variația altitudinii - - Variația locală - Meteorologia (Fizica norilor) - - Răcirea aerului până la punctul de rouă - Răcirea adiabatică: pachete în creștere de aer umed - - Ascendența frontală și ciclonică - - Ascendența convectivă - - Ascendența orografică - Răcirea non-adiabatică - - Adăugarea de umezeală în aer - - Suprasaturația - - Suprarăcirea - - Coliziune - coalescență - - Procesul Bergeron - - Coeziune și dizolvare Schimbări climatice - Terminologie - Cauze - Mecanisme de forțare - - Mecanisme interne de forțare - - Variabilitatea ocean-atmosferă - Viaţa - - Mecanisme externe de forțare - Variații orbitale - Variații solare - Vulcanism - Plăci tectonice - Influențe umane - Evidențe fizice - - Măsurători de temperatură și proxi-uri - - Dovezi istorice și arheologice - - Gheţarii - - Pierderea de gheață din Marea Arctică - - Vegetația - Resurse genetice forestiere - - Analiza polenului - - Acoperire de nori și precipitații - - Dendroclimatologia - - Mostre de gheață - - Animale - - Schimbarea nivelului mărilor - Efectul de seră - - Istorie - - Mecanism - - Gaze cu efect de seră - - Rolul schimbărilor climatice - Agricultura - - Impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii - Insectele dăunătoare și schimbările climatice - Bolile plantelor și schimbările climatice Încălzirea globală - Note - Schimbări de temperatură observate - - Tendințe regionale și fluctuații pe termen scurt - - Cei mai calzi ani față de tendința generală - Cauzele inițiale (forțe externe) - - Gaze cu efect de seră - Aerosoli și funingine - - Activitatea solară - - Variații ale orbitei Pământului - Reacții la schimbările climatice - Modele climatice - Efecte - - Efecte observate și așteptate asupra mediului - Vremea extremă - Nivelul mării creste - Sisteme ecologice - Efecte pe termen lung - Impacturi pe scară largă și abrupte - - Efectele asupra sistemelor sociale - Habitatul inundațiilor - Economie - Infrastructură - Răspunsuri - - Atenuarea - - Adaptarea - - Ingineria climatică Etica mediului - Categoriile lui Marshall - - Extensia libertariană - - Extensia ecologică - - Etica conservării - Teoriile umaniste Referințe Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing. (shrink)

This paper has two aims. First, it sets out an interpretation of the relevant logic E of relevant entailment based on the theory of situated inference. Second, it uses this interpretation, together with Anderson and Belnap’s natural deduc- tion system for E, to generalise E to a range of other systems of strict relevant implication. Routley–Meyer ternary relation semantics for these systems are produced and completeness theorems are proven. -/- .

This paper identifies, develops, and argues for an interpretation of Mary Astell’s understanding of self-government. On this interpretation, what is essential to self-government, according to Astell, is an agent’s responsiveness to her own reasoning. The paper identifies two aspects of her theory of self-government: an ‘authenticity’ criterion of what makes our motives our own and an account of the capacities required for responsiveness to our own reasoning. The authenticity criterion states that when our motives arise from some external source without (...) validation by our own understanding of the reasons supporting them, then they are not our own. The capacities requisite for responsiveness to our own reasoning are those of examining and evaluating our own motives and of resisting the social pressure to conform to others’ opinions. An upshot of this interpretation of Astell’s theory of self-government is that it reveals her insights into the ways ‘custom’ can undermine an individual’s ability to govern oneself. (shrink)

This article investigates the specific cultural and collaborative nature of China’s public spaces and how they are formed through performative appropriations. Collective cultural practices as political participation were encouraged during the Mao era when cultural activities played a key role in workers’ education and participation. Since the opening-up period, performance in public space has become widespread in China and creates alternative community spaces that constitute alternatives to capitalist spaces of consumption. Using Habermas’s theory of communicative action, we argue that cultural (...) practices performed in public space create a proletariat public sphere that plays a wider role in governance and China’s democratization. Further, the article examines performative practices in public space. It traces the popular activity of public square dancing through history and counters this research with a parallel study of a much younger skateboarding practice. The two practices are very differently rooted. Yet both practices appear to move through cycles of disruption and appropriation, followed by an affirmation of governmental rule. The studies reveal that western ideas of citizenship and individual leisure are less applicable. Public spaces are largely managed through collaborative practices, whereas contemporary scholarship reaffirms Fei Xiaotong’s description of Chinese society as individuals positioned within a complex network of concentric circles. (shrink)

Certain non-voluntarists have recently defended political authority by advancing two-part views. First, they argue that the state, or the law, is best (or uniquely) capable of accomplishing something important. Second, they defend a substantive normative principle on which being so situated is sufficient for de jure authority. This paper uses widely accepted tenets to show that all such defenses of authority fail.

Philosophers of language and metaethicists are concerned with persistent normative and evaluative disagreements – how can we explain persistent intelligible disagreements in spite of agreement over the described facts? Tim Sundell recently argued that evaluative aesthetic and personal taste disputes could be explained as metalinguistic negotiations – conversations where interlocutors negotiate how best to use a word relative to a context. I argue here that metalinguistic negotiations are neither necessary nor sufficient for genuine evaluative and normative disputes to occur. A (...) comprehensive account of value talk requires stronger metanormative commitments than metalinguistic negotiations afford. (shrink)

Imagine a case of wrongdoing—not something trivial, but nothing so serious that adequate reparations are impossible. Imagine, further, that the wrongdoer makes those reparations and sincerely apologizes. Does she have a moral right to be forgiven? The standard view is that she does not, but this paper contends that the standard view is mistaken. It begins by showing that the arguments against a right to be forgiven are inconclusive. It ends by making two arguments in defense of that right.

In this paper, I examine the case that has been made for origin essentialism and find it wanting. I focus on the arguments of Nathan Salmon and Graeme Forbes. Like most origin essentialists, Salmon and Forbes have been concerned to respect the intuition that slight variation in the origin of an artifact or organism is possible. But, I argue, both of their arguments fail to respect this intuition. Salmon's argument depends on a sufficiency principle for cross-world identity, which should be (...) rejected, if - as Salmon concedes - a given artifact might have been originally made from slightly different material. Similarly, Forbes's argument succeeds only if essentially the same argument can be used to establish a claim that - by his own admission - is too strong, namely that no variation, however slight, in an organism's origin is possible. (shrink)

John MacFarlane defends a radical form of truth relativism that makes the truth of assertions relative not only to contexts of utterance but also to contexts of assessment, or perspectives. Making sense of assessment-sensitive truth is a matter of making sense of the normative commitments undertaken by speakers in using assessment sensitive sentences. This paper argues against the possibility of making sense of such a practice. Evans raised a challenge to the coherence of relative truth. A modification of the challenge (...) can be given against MacFarlane’s revised views on assertion. The main objection to the relativist is that rational and earnest speakers are not bound by assessment-relative standards of correctness. (shrink)

The traditional problem of evil sets theists the task of reconciling two things: God and evil. I argue that theists face the more difficult task of reconciling God and evils that God is specially obligated to prevent. Because of His authority, God's obligation to curtail evil goes far beyond our Samaritan duty to prevent evil when doing so isn't overly hard. Authorities owe their subjects a positive obligation to prevent certain evils; we have a right against our authorities that they (...) protect us. God's apparent mistake is not merely the impersonal wrong of failing to do enough good — though it is that too. It is the highly personal wrong of failing to live up to a moral requirement that comes bundled with authority over persons. To make my argument, I use the resources of political philosophy and defend a novel change to the orthodox account of authority. (shrink)

Is it morally important to vote? It is common to think so, but both consequentialist and deontological strategies for defending that intuition are weak. In response, some theorists have turned to a role-based strategy, arguing that it is morally important to be an excellent citizen, and that excellent citizens vote. But there is a lingering puzzle: an individual vote changes very little (virtually nothing in large-scale elections), so why would the excellent citizen be so concerned to cast a ballot? Why (...) bother with something that has so little effect on the common good? This paper answers by developing the idea of respect for a practice, and then arguing that respect for democracy will often require citizens to vote. (shrink)

Lisa Tessman (2016: 164) recounts the case of a Jewish mother, running from Nazis, who faced a terrible choice. She could (a) drown her infant, or (b) accept the virtual certainty that her baby’s cries would doom the refugee group she was fleeing with. Given those options, (b) is worse. If the whole group is discovered, many will die, including the infant. Still, preemptively drowning a baby—indeed one’s own baby—is a terrible act. To make sense of cases like this, Tessman (...) turns to the concept of moral failure: an act that violates an important moral value such that the loss cannot be fully redeemed by gains elsewhere. I will argue that criminal justice needs a moral framework like Tessman’s. It needs to make sense of the fact that some options are genuinely better than others, without letting honorifics like ‘justice’ obscure the equally important fact the best available option might be terrible. More specifically, I will argue that when punishment involves prison, as it often does, it is a moral failure. It can be justified only in the sense that preemptively drowning an infant can be justified: like the fleeing mother, society might on some terrible occasions find itself with no better alternative. (shrink)

This article responds to Tim Hsiao's "The Moral Case for Gun Ownership".

This paper argues for contextualism about predicates of personal taste and evaluative predicates in general, and offers a proposal of how apparently resilient disagreements are to be explained. The present proposal is complementary to others that have been made in the recent literature. Several authors, for instance (López de Sa, 2008; Sundell, 2011; Huvenes, 2012; Marques and García-Carpintero, 2014; Marques, 2014a), have recently defended semantic contextualism for those kinds of predicates from the accusation that it faces the problem of lost (...) disagreement. These authors have proposed that a proper account of the resilient disagreement in the cases studied is to be achieved by an appeal to pragmatic processes, and to conflicting non-doxastic attitudes. It is argued here that the existing contextualist solutions are incomplete as they stand, and are subject to objections because of this. A supplementation of contextualism is offered, together with an explanation of why failed presuppositions of commonality (López de Sa), disputes over the appropriateness of a contextually salient standard (Sundell), and differences in non-doxastic attitudes (Sundell, Huvenes, Marques, and García-Carpintero) give rise to conflicts. This paper claims that conflicts of attitudes are the reason why people still have impressions of disagreement in spite of failed commonality presuppositions, that those conflicts drive metalinguistic disputes over the selection of appropriate standards, and hence conflicting non-doxastic attitudes demand an explanation that is independent of those context dependent pragmatic processes. The paper further argues that the missing explanation is 2-fold: first, disagreement prevails where the properties expressed by taste and value predicates are response-dependent properties, and, secondly, it prevails where those response-dependent properties are involved in evolved systems of coordination that respond to evolutionarily recurrent situations. (shrink)

Words change meaning, usually in unpredictable ways. But some words’ meanings are revised intentionally. Revisionary projects are normally put forward in the service of some purpose – some serve specific goals of inquiry, and others serve ethical, political or social aims. Revisionist projects can ameliorate meanings, but they can also pervert. In this paper, I want to draw attention to the dangers of meaning perversions, and argue that the self-declared goodness of a revisionist project doesn’t suffice to avoid meaning perversions. (...) The road to Hell, or to horrors on Earth, is paved with good intentions. Finally and more importantly, I want to demarcate what meaning perversions are. This, I hope, can help us assess the moral and political legitimacy of revisionary projects. (shrink)

Pojem filosofie nabyl v průběhu historie řadu podob a významů. Kromě tradičního teoretického zaměření se lze setkat s přístupem, který vyzdvihuje praktický dopad filosofování na život člověka. Příspěvek představuje koncept filosofické praxe a reflektuje její současný stav na území České republiky. Autoři vymezují filosofickou praxi jako disciplínu filosofie, a načrtávají její možné dělení na dílčí oblasti. Nastíněny jsou její historické kořeny, které autoři identifikují v antickém Řecku. Dále se věnují systematickému představení doposud sepsaných materiálů k filosofické praxi a přehledu její (...) realizace na území České republiky. Detailní pozornost věnují autoři popisu tří jejích oblastí, mezi které patří filosofie pro děti, filosofický workshop a filosofická konzultace. Kromě teoretického vymezení reflektují rovněž své vlastní postupy v uvedených oblastech. Článek čerpá především ze zahraniční odborné literatury, konkrétně z textů a dalších materiálů filosofických praktikantů. Jeho cílem je představit českému čtenáři doposud podrobněji neřešený koncept filosofické praxe a připravit tak pole pro možnou debatu na akademické rovině. -------- The concept of philosophy has had several forms and meanings throughout the history. Besides the traditional theoretical focus, we may also encounter the approach that highlights a practical impact of philosophizing on one’s life. This text introduces the concept of philosophical practice and reflects its current situation in the Czech Republic. Authors characterize philosophical practice as a discipline of philosophy and present its possible division into subsections. They also present its historical roots, which can be found in ancient Greece. Moreover, authors introduce available sources dealing with the philosophical practice and describe how this discipline is actually practiced in the Czech Republic. Detailed attention is given to three of its sections, namely philosophy for children (P4C), philosophical workshop, and philosophical consultation. Authors present theoretical background and also reflect their own methods in these sections. The text draws primarily from scholarly literature from abroad, particularly from the manuscripts and other sources produced by philosophical practitioners. The aim of this text is to introduce the concept of philosophical practice to the Czech reader and prepare the field for further academic discussion. (shrink)

Kaplan (1999) argued that a different dimension of expressive meaning (“use-conditional”, as opposed to truth-conditional) is required to characterize the meaning of pejoratives, including slurs and racial epithets. Elaborating on this, writers have argued that the expressive meaning of pejoratives and slurs is either a conventional implicature (Potts 2007) or a presupposition (Macià 2002 and 2014, Schlenker 2007, Cepollaro and Stojanovic 2016). We argue that an expressive presuppositional theory accounts well for the data, but that expressive presuppositions are not just (...) propositions to be added to a common ground. We hold that expressives, including pejoratives and slurs, make requirements on a contextual record governed by sui generis norms specific to affective attitudes and their expressions. (shrink)

A New Route to the Necessity of Origin’, Guy Rohrbaugh and Louis deRossett argue for the Necessity of Origin in a way that they believe avoids use of any kind of transworld constitutional sufficiency principle. In this discussion, we respond that either their arguments do imply a sufficiency principle, or else they entirely fail to establish the Necessity of Origin.

Four studies are reported that employed an object location task to assess temporal–causal reasoning. In Experiments 1–3, successfully locating the object required a retrospective consideration of the order in which two events had occurred. In Experiment 1, 5- but not 4-year-olds were successful; 4-year-olds also failed to perform at above-chance levels in modified versions of the task in Experiments 2 and 3. However, in Experiment 4, 3-year-olds were successful when they were able to see the object being placed first in (...) one location and then in the other, rather than having to consider retrospectively the sequence in which two events had happened. The results suggest that reasoning about the causal significance of the temporal order of events may not be fully developed before 5 years. (shrink)

In this paper, I argue that hate speech expresses hate, and answer some objections to expressivist views. First, I briefly comment on some limitations of pragmatic accounts of harmful speech. I then present an expressive-normative view of derogatory discourse according to which it is expressive of an affective state by presupposing it. A linguistic act expressive of an affective state inherits the normativity that is constitutive of that state, as directed to its intentional object. If the act is successful, it (...) updates the conversational context with the normative appraisal conditions of the affective state presupposed. I argue that this model can be applied to hate speech. I rely on current research on the psychology of hate to identify the appraisal conditions, action tendencies, and motivational goals characteristic of hate. The account supplements other pragmatic accounts of hate speech. (shrink)

The best arguments for a nation-state’s right to exclude unwanted outsiders actually condemn nation-level regimes of restriction. Two argumentative steps lead to this conclusion. The first points out that the best arguments for exclusion generalize: if they show that nation-states have the right to exclude, they perform the same service for a great many towns, cities, subnational states, and provinces. The second step constructs a dilemma. The right to exclude is important enough to justify the suffering of would-be immigrants, or (...) it is not. If it is, the right to exclude is very important indeed–would-be immigrants often suffer grievously. But nation-level regimes would then be a serious moral problem: they would deprive a great many municipalities of a right that matters a great deal. Turning to the dilemma’s second horn, if the right to exclude is not important enough to justify the suffering of would-be immigrants, nation-level regimes are straightforwardly immoral. Either way, we arrive at this paper’s central thesis: the best arguments for a nation-states right to exclude actually condemn nation-level regimes of exclusion. (shrink)

An account of the development of temporal understanding is proposed which links such understanding with the development of episodic memory. We distinguish between different ways of representing time in terms of the kinds of temporal frameworks they involve. Distinctions are made between frameworks that are perspectival or nonperspectival and those that represent recurrent sequences or particular times. Even primitive temporal understanding integrates both perspectival and nonperspectival components. However, since early frameworks are event-based and localized, they are not yet sufficient for (...) episodic memory in that they do not enable the child to think of events as having occurred at particular points in time. We describe the emergence of new kinds of frameworks in terms of the development of temporal decentering. Two levels of temporal decentering are distinguished, with the higher level involving an appreciation of how event representations depend on one's temporal perspective. (shrink)

Many authors agree that there is a dimension of conflict expressed through discourse that eludes purely semantic approaches. How and why do conative attitudes conflict? The latter question is the object of this paper. Conflicts of attitudes are typically modelled on one of two models. The first imposes a Subjective Rationality constraint on conflicting attitudes, and the second depends on the impossibility of Joint Satisfaction. This paper assesses whether either of the two conditions can account for conflicting attitudes. First, it (...) argues that Subjective Rationality cannot account for intersubjective conflicts. Second, it presents putative counterexamples to Joint Satisfaction. The counterexamples arise on the assumption that the attitudes are first personal. The paper then explores two alternatives: nihilism about attitudinal conflicts, and dropping the assumption that the relevant attitudes are first-personal states. Embracing nihilism would be devastating for expressivists and other non-cognitivists. But dropping the assumption on which the counterexamples to Satisfaction depend requires a new account of the conative attitudes expressed in value discourse. The paper concludes by pointing to an alternative. (shrink)

This chapter begins with a discussion of the significance of studies of aspects of tool use in understanding causal cognition. It argues that tool use studies reveal the most basic type or causal understanding being put to use, in a way that studies that focus on learning statistical relationships between cause and effect or studies of perceptual causation do not. An overview of the subsequent chapters is also presented.

Standard definitions represent political authority as the power to give reasons (or pro tanto duties) by using speech. But the giving of reasons (or pro tanto duties) is routine among ordinary folk. Why, then, is establishing the reason-giving powers of the state not the very same problem as establishing the reason-giving powers of ordinary people? This article (i) shows that the literature does not have the resources to answer, (ii) develops a pragmatist answer, and then (iii) closes by suggesting that, (...) properly understood, the problem of political authority calls not for more permutations of, say, consent theory, but concrete, genuinely democratic political systems. (shrink)

The best arguments against gun control invoke moral rights—it might be good if there were fewer guns in circulation, but there is a moral right to own firearms. Rather than emphasizing the potential benefits of gun control, this paper meets the best arguments on their home turf. I argue that there simply is no moral right to keep guns on one’s person or in one’s residence. In fact, our moral rights support the mutual disarmament of citizens and police.

This Article argues that just as the act of forcing sex upon a rapist is itself rape, the execution of a murderer is itself murder. Part I clears the way by defeating three simple, but common, arguments that capital punishment is not murder. Part II shows that despite moral theorists' best attempts to show otherwise, executions seem to instantiate all the morally relevant properties of murder. Part III notes a lacuna in the literature on capital punishment: Even if there is (...) a good moral reason to execute murderers, the distinction between capital punishment and murder requires a plausible account of the state's right to execute citizens. We have no such account. (shrink)

A new model of the development of temporal concepts is described that assumes that there are substantial changes in how children think about time in the early years. It is argued that there is a shift from understanding time in an event-dependent way to an event-independent understanding of time. Early in development, very young children are unable to think about locations in time independently of the events that occur at those locations. It is only with development that children begin to (...) have a proper grasp of the distinction between past, present, and future, and represent time as linear and unidirectional. The model assumes that although children aged 2 to 3 years may categorize events differently depending on whether they lie in the past or the future, they may not be able to understand that whether an event is in the past or future is something that changes as time passes and varies with temporal perspective. Around 4 to 5 years, children understand how causality operates in time, and can grasp the systematic relations that obtain between different locations in time, which provides the basis for acquiring the conventional clock and calendar system. (shrink)

Imagine a moral agent with the native capacity to act rightly in every kind of circumstance. She will never, that is, find herself thrust into conditions she isn’t equipped to handle. Relationships turned tricky, evolving challenges of parenthood, or living in the midst of a global pandemic—she is never mistaken about what must be done, nor does she lack the skills to do it. When we are thrust into a new kind of circumstance, by contrast, we often need time to (...) practice discernment, new forms of compassion, different kinds of courage, or whatever else conditions call for. Unfortunately, such practice usually takes the form of on-the-job training—it is hard to cultivate the skills of an excellent parent, for example, until we actually are parents. Even more unfortunately, on-the-job training basically guarantees mistakes. This paper focuses on errors that (a) cause harm to others, and that (b) we make non-culpably because our skills are (understandably) not yet up to snuff. It argues that agent regret—the attitude singled out for non-culpable failures by much moral philosophy—is inapt in such cases. Rather, we need an attitude I will call stoic determination. (shrink)

Příspěvek se věnuje problematice antického řeckého sportu, konkrétně významu sportovních zápolení a jejich výchovné a vzdělávací roli. Pozornost autor věnuje rozboru pozic filosofů Sókrata, Platóna a Aristotela. Po nastínění kontextu tématu představuje a interpretuje základní filosofické a náboženské premisy sportovního výkonu a jeho výchovné role. Řadí mezi ně úsilí o dosažení božské přízně, nesmrtelnosti, vyššího společenského postavení, ale i ideálů kalokagathia, areté a dalších ctností. Důležitý rozměr antického sportu spatřuje rovněž v jeho formativním potenciálu směřujícímu k přípravě na duševní život. (...) Hlavní část příspěvku se věnuje přístupu k pohybovým zápolením u filosofů Sókrata, Platóna a Aristotela, kteří svými úvahami k chápání výchovné role sportu podstatně přispěli. Následně se autor zaměřuje na identifikaci dobrého sportu podle zmíněných myslitelů a na zkoumání role sportu v kontextu dobrého života, který nahlíží v aristotelském rámci jako dosahování blaženosti. Cílem textu je identifikovat a vyzdvihnout výchovný smysl sportování, poukázat na jeho filosofické konotace a možnou roli sportu v otázce vedení dobrého života. ----------- This manuscript deals with the problematics of ancient Greek sport, specifically with the significance of sporting practices and their educational role. Attention is given to a detailed analysis of the positions of the philosophers Socrates, Plato, and Aristotle. After demonstrating the context, the author presents and interprets fundamental philosophical and religious premises of the athletic performance and its educational role. Among the identified features are the effort of acquiring divine favour, immortality, higher social status, but also the ideals of kalokagathia, areté, and other virtues. Important dimension of ancient Greek sport is also found in its formative potential which aims at the preparation for intellectual life. The main part of the article is focused on the approaches of the philosophers Socrates, Plato, and Aristotle towards the sporting practices. These thinkers made an important contribution to the understanding of the educational role of sport. Then, the author identifies a good sport according to these thinkers and examines the role of such sport in the context of a good life, which is considered in the Aristotelian perspective as achieving beatitude (eudaimonia). The aim of this article is to identify and highlight an educational purpose of sport, underlines its philosophical connotations, and demonstrate its possible role in the context of a good life. (shrink)

This article reviews some recent research on the development of temporal cognition, with reference to Weist's (1989) account of the development of temporal understanding. Weist's distinction between two levels of temporal decentering is discussed, and empirical studies that may be interpreted as measuring temporal decentering are described. We argue that if temporal decentering is defined simply in terms of the coordination of the temporal locations of three events, it may fail to fully capture the properties of mature temporal understanding. Characterizing (...) the development of mature temporal cognition may require, in addition, distinguishing between event-dependent and event-independent thought about time. Experimental evidence relevant to such a distinction is described; these findings suggest that there may be important changes between 3 and 5 years in children's ability to think about points in time independently of the events that occur at those times. (shrink)

A logic is called 'paraconsistent' if it rejects the rule called 'ex contradictione quodlibet', according to which any conclusion follows from inconsistent premises. While logicians have proposed many technically developed paraconsistent logical systems and contemporary philosophers like Graham Priest have advanced the view that some contradictions can be true, and advocated a paraconsistent logic to deal with them, until recent times these systems have been little understood by philosophers. This book presents a comprehensive overview on paraconsistent logical systems to change (...) this situation. The book includes almost every major author currently working in the field. The papers are on the cutting edge of the literature some of which discuss current debates and others present important new ideas. The editors have avoided papers about technical details of paraconsistent logic, but instead concentrated upon works that discuss more 'big picture' ideas. Different treatments of paradoxes takes centre stage in many of the papers, but also there are several papers on how to interpret paraconistent logic and some on how it can be applied to philosophy of mathematics, the philosophy of language, and metaphysics. (shrink)

Abstract David Sobel (2001) objects to Bernard Williams's internalism, the view that an agent has a reason to perform an action only if she has some motive that will be served by performing that action. Sobel is an unusual challenger in that he endorses neo-Humean subjectivism, ?the view that it is the agent's subjective motivational set that makes it the case that an agent does or does not have a reason to φ? (219). Sobel's objection in fact arises from this (...) very commitment. Internalism, he says, is incompatible with the best subjectivist accounts of reasons for action?accounts that suggest that there are what he calls fragile reasons and perhaps also superfragile ones, both of which allegedly provide for counterexamples to internalism. I argue that such reasons do not in fact threaten internalism. I then briefly explore whether internalism is vulnerable to a related charge?that it commits the conditional fallacy. (shrink)

It is common to assume that democracy is intrinsically valuable, and that nation-states have the authority to exclude would-be immigrants from their territory. This paper argues that these common assumptions are in tension with each other. Every account of democracy’s intrinsic value suggests that nation-states lack the authority to exclude would-be immigrants. In fact, reflection on democratic values suggests an even more heterodox conclusion: nation-states should not be the privileged sites of decision-making that we often take them to be.

Dworkin’s famous argument from legal disagreements poses a problem for legal positivism by undermining the idea that the law can be (just) the result of the practice and attitudes of norm-applying officials. In recent work, the chapter author argued that a hybrid contextualist theory paired with a dispositional theory of value—a hybrid dispositionalism, for short—offers the resources to respond to similar disagreement- based arguments in other evaluative and normative domains. This chapter claims that the theory the author advocates can extend (...) to legal statements and disputes, and shares some important features with Toh’s (2011) idea that legal statements express shared acceptance of norms. The chapter proposes that a contextualist semantics for legal statements paired with the pragmatic communication of implicatures that express shared acceptances of norms, achieves the same goal that Toh aims at. (shrink)

Four experiments examined children's ability to reason about the causal significance of the order in which 2 events occurred (the pressing of buttons on a mechanically operated box). In Study 1, 4-year-olds were unable to make the relevant inferences, whereas 5-year-olds were successful on one version of the task. In Study 2, 3-year-olds were successful on a simplified version of the task in which they were able to observe the events although not their consequences. Study 3 found that older children (...) had difficulties with the original task even when provided with cues to attend to order information. However, 5-year-olds performed successfully in Study 4, in which the causally relevant event was made more salient. (shrink)

In classroom sessions, various student-centered learning approaches, such as collaborative and problem-based learning, are used. Today, incorporating Information and Communication Technologies (ICT) into nursing education promotes self-directed and personalized learning among students.

Investigates the roles of temporal concepts and self-consciousness in the development of episodic memory. According to some theorists, types of long-term memory differ primarily in the degree to which they involve or are associated with self-consciousness (although there may be no substantial differences in the kind of event information that they deliver). However, a known difficulty with this view is that it is not obvious what motivates introducing self-consciousness as the decisive factor in distinguishing between types of memory and what (...) role it is supposed to play in remembering. The authors argue that distinctions between different kinds of memory should be made initially on the basis of the ways in which they represent events. In particular, it is proposed that the way in which remembered events are located in time provides an important criterion for distinguishing between different types of memory. According to this view, if there is a link between memory development and self-consciousness, it is because some temporal concepts emerge developmentally only once certain self-conscious abilities are in place. (shrink)

Reshaping our methodological research tools for adequately capturing injustice and domination has been a central aspiration of feminist philosophy and social epistemology in recent years. There has been an increasingly empirical turn in recent feminist and political theorization, engaging with case studies and the challenges arising from conducting research in solidarity with unequal partners. I argue that these challenges cannot be resolved by merely adopting a norm and stance of deference to those in the struggle for justice. To conduct philosophical (...) research in an engaged and solidaristic manner, I suggest that deference be supplemented by three methodological and normative principles: 1) epistemic humility, 2) accountability, and 3) co-producing knowledge. I situate these principles within contemporary philosophical work on solidarity, and show how they might help confront power imbalances and other methodological hazards that arise when conducting research in solidarity with others. I arrive at these principles in part by critically reflecting on my own attempt to conduct research in solidarity with women’s rights activists in Senegal. (shrink)

In psycho-clinical research the notion of spirituality acquires a semantic plurality. This equivocal and ambiguous connotation that characterizes this term represents an obstacle to the epistemic and methodological validity of research designs, recognized as the threat to construct validity. In order to overcome this difficulty, we introduce, from Dietrich von Hildebrand's phenomenology, the notions of intentionality and transcendence insofar as these are capable of accounting for the specific element of the spiritual-religious phenomenon and discriminating it from the other phenomena or (...) variables that may be included under the notion of spirituality. This conceptual elucidation task allows evaluating the legitimacy of the variable selection process and establishing why they are or are not representatives of the phenomenon of spiritual-religious experience. (shrink)

This paper presents reasons against semantic relativism. Semantic relativism is motivated by intuitions that are presumed to raise problems for traditional or contextualist semantics in contested domains of discourse. Intuition-based arguments are those based on competent speakers’ putative intuitions about seeming faultless disagreement, eavesdropper, and retraction cases. I will organize the discussion in three parts. First, I shall provide a brief introduction to the intuition-based arguments offered in favor of semantic relativism. Second, I shall indicate that there are ways for (...) contextualism to explain the (appearance of) intuitions that support semantic relativism. Third, I shall review some experimental results and independent arguments that put into question the appeal of semantic relativism. (shrink)